Capitolul 3 din Ordinul nr 1917/2005

PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DE BILANT

     A. ACTIVE

     1. Active fixe

     Activele fixe – sunt active detinute de catre institutiile publice in scopul utilizarii lor pe termen lung. Activele fixe includ activele fixe corporale, activele fixe necorporale si activele financiare.

     1.1. Active fixe necorporale

     1.1.1. Definitie

     Activele fixe necorporale – sunt active fara substanta fizica, care se utilizeaza pe o perioada mai mare de un an.

     Contabilitatea sintetica a activelor fixe necorporale se tine pe categorii, iar contabilitatea analitica pe feluri de active fixe necorporale.

     1.1.2. Continut

     Activele fixe necorporale cuprind:

     – cheltuieli de dezvoltare;

     – concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare, cu exceptia celor create intern de institutie;

     – inregistrari ale reprezentatiilor teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrari muzicale, evenimente sportive, lucrari literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi;

     – alte active fixe necorporale;

     – avansuri si active fixe necorporale in curs de executie.

     1.1.2.1. Cheltuieli de dezvoltare – sunt active generate de aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte, in scopul realizarii de produse sau servicii noi sau imbunatatite substantial, inaintea stabilirii productiei de serie sau utilizarii (contul 203).

     Exemple de activitati de dezvoltare sunt:

     – proiectarea, constructia si testarea productiei intermediare sau folosirea intermediara a prototipurilor si modelelor;

     – proiectarea uneltelor si matritelor care implica tehnologie noua;

     – proiectarea, constructia si operarea unei uzine pilot care nu este fezabila din punct de vedere economic pentru productia pe scara larga;

     – proiectarea, constructia si testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau imbunatatite.

     1.1.2.2. Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare achizitionate sau dobandite pe alte cai, se inregistreaza in conturile de active fixe necorporale, la costul de achizitie sau de productie, dupa caz. (contul 205).

     1.1.2.3. Inregistrari ale evenimentelor cultural-sportive, respectiv reprezentatii teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrari muzicale, evenimente sportive, lucrari literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi (contul 206).

     1.1.2.4. Alte active fixe necorporale – includ programele informatice create de institutie sau achizitionate de la terti, pentru necesitatile proprii de utilizare, precum si alte active fixe necorporale (contul 208).

     1.1.2.5. Avansuri si active fixe necorporale in curs de executie – cuprind avansurile acordate furnizorilor de active fixe necorporale (contul 234) si activele fixe necorporale neterminate pana la sfarsitul perioadei, evaluate la costul de productie sau costul de achizitie, dupa caz (contul 233).

     1.1.3. Momentul inregistrarii

     Activele fixe necorporale se inregistreaza in momentul transferului dreptului de proprietate daca sunt achizitionate cu titlu oneros sau in momentul intocmirii documentelor daca sunt construite sau produse de institutie, respectiv primite cu titlu gratuit.

     1.1.4. Evaluarea

     1.1.4.1. Evaluarea initiala

     Activele fixe necorporale trebuie sa fie evaluate la:

     – costul de achizitie, pentru cele procurate cu titlu oneros;

     – costul de productie, pentru cele construite sau produse de institutie;

     – valoarea justa pentru cele primite gratuit (ex. donatii, sponsorizari).

     Valoarea justa se determina pe baza raportului intocmit de specialisti si cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizati.

     Un element necorporal raportat drept cheltuiala intr-o perioada nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal.

     1.1.4.2. Cheltuieli ulterioare

     Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix necorporal dupa achizitionarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit care au drept scop mentinerea parametrilor functionali stabiliti initial, se inregistreaza in conturile de cheltuieli atunci cand sunt efectuate.

     Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului fix necorporal atunci cand au ca efect imbunatatirea performantelor fata de parametrii functionali stabiliti initial.

     1.1.4.3. Evaluarea la data bilantului

     Un activ fix necorporal trebuie prezentat in bilant la valoarea de intrare mai putin ajustarile cumulate de valoare.

     Ajustarile de valoare cuprind toate corectiile destinate sa tina seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilantului, indiferent daca acea reducere este sau nu definitiva.

     Ajustarile de valoare pot fi ajustari permanente, denumite si amortizari, si/sau ajustari provizorii, denumite in continuare ajustari pentru depreciere, in functie de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe necorporale.

     1.1.5. Amortizarea

     Valoarea amortizabila reprezinta valoarea contabila a activului fix necorporal ce trebuie inregistrata in mod sistematic pe parcursul duratei de viata utile.

     Institutiile publice amortizeaza activele fixe necorporale utilizand metoda amortizarii liniare.

     Amortizarea se inregistreaza lunar, incepand cu luna urmatoare darii in folosinta sau punerii in functiune a activului, dupa caz.

     Amortizarea anuala se calculeaza prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe necorporale.

     Cota de amortizare se determina ca raport intre 100 si durata normala de utilizare prevazuta de lege.

     Cheltuielile de dezvoltare se amortizeaza intr-o perioada de cel mult 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite (contul 280).

     Concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile si activele similare, achizitionate sau dobandite pe alte cai se amortizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre institutiile publice care le detin (contul 280).

     Inregistrarile de reprezentatii teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrari muzicale, evenimente sportive, lucrari literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi nu se amortizeaza.

     Programele informatice create de institutiile publice, achizitionate sau dobandite pe alte cai se amortizeaza in functie de durata probabila de utilizare, care nu poate depasi o perioada de 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite (contul 280).

     In cazul nerecuperarii integrale, pe calea amortizarii, a valorii contabile a activelor fixe necorporale scoase din functiune, valoarea ramasa neamortizata se include in cheltuielile institutiilor publice, integral, la momentul scoaterii din functiune.

     1.1.6. Ajustari pentru depreciere

     Institutiile publice pot inregistra ajustari pentru deprecierea activelor fixe necorporale la sfarsitul exercitiului financiar, pe seama cheltuielilor (contul 290).

     In situatia in care ajustarea devine total sau partial fara obiect, intrucat motivele care au dus la reflectarea acesteia au incetat sa mai existe intr-o anumita masura, atunci acea ajustare trebuie diminuata sau anulata printr-o reluare corespunzatoare la venituri.

     In situatia in care se constata o depreciere suplimentara fata de cea care a fost reflectata, ajustarea trebuie majorata.

     Deprecierea unui activ fix necorporal poate apare in situatiile:

     – incetarii sau apropierii incetarii cererii sau nevoii de servicii furnizate de activ;

     – bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat;

     – exista o decizie de oprire a constructiei unui activ inainte de terminare sau punere in functiune;

     – performanta sa in furnizarea serviciilor este inferioara celei preconizate;

     – modificari de tehnologie sau legislatie in domeniu.

     1.1.7. Reevaluarea

     Reevaluarea se efectueaza in baza unor reglementari legale sau de catre evaluatori autorizati.

     Rezultatele reevaluarii se inregistreaza in contabilitate potrivit pct. C.3. din prezentele norme (contul 105).

     1.2. Active fixe corporale

     1.2.1. Definitie

     Sunt considerate active fixe corporale obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: au valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului si o durata normala de utilizare mai mare de un an.

     Contabilitatea sintetica a activelor fixe corporale se tine pe categorii, iar contabilitatea analitica pe fiecare obiect de evidenta, prin care se intelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele si accesoriile acestuia, destinat sa indeplineasca in mod independent, in totalitate, o functie distincta.

     1.2.2. Continut

     Activele fixe corporale cuprind:

     – terenuri si amenajari la terenuri;

     – constructii;

     – instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii;

     – mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale;

     – avansuri si active fixe corporale in curs de executie.

     1.2.2.1. Terenuri

     Contabilitatea terenurilor se tine separat pentru: terenuri (contul 2111) si amenajari la terenuri (contul 2112).

     In contabilitatea analitica, terenurile pot fi evidentiate pe urmatoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri fara constructii, terenuri cu zacaminte, terenuri cu constructii si altele.

     Amenajarile la terenuri cuprind lucrari cum ar fi: racordarea la sistemul de alimentare cu energie electrica, lucrarile de acces, imprejmuirile si altele asemenea.

     Potrivit legii terenurile nu sunt supuse amortizarii, dar amenajarile la terenuri se amortizeaza pe o durata de 10 ani.

     1.2.2.2. Constructii

     Constructiile se evidentiaza pe grupe, subgrupe, clase si subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe aprobat prin hotarare a Guvernului (contul 212).

     1.2.2.3. Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii

     Instalatiile tehnice, mijloacele de transport, animalele si plantatiile se evidentiaza pe grupe, subgrupe, clase si subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe aprobat prin hotarare a Guvernului (contul 213).

     1.2.2.4. Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale

     Mobilierul, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale se evidentiaza pe grupe, subgrupe, clase si subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe aprobat prin hotarare a Guvernului (contul 214).

     1.2.2.5. Avansuri si active fixe corporale in curs de executie

     In cadrul acestora se inregistreaza avansurile acordate furnizorilor de active fixe corporale (contul 232), precum si activele fixe corporale in curs de executie, care reprezinta lucrarile de investitii neterminate pana la sfarsitul perioadei, efectuate in regie proprie sau in antrepriza. Acestea se evalueaza la costul de productie sau costul de achizitie, dupa caz (contul 231).

     Activele fixe corporale in curs se trec in categoria activelor fixe la finalizare dupa receptia, darea in folosinta sau punerea in functiune a acestora, dupa caz.

     1.2.2.6. Alte active ale statului (zacaminte, resurse biologice necultivate, rezerve de apa)

     Resursele minerale situate pe teritoriul tarii, in subsolul tarii si al platoului continental in zona economica a Romaniei din Marea Neagra, delimitate conform principiilor dreptului international si reglementarilor din conventiile internationale la care Romania este parte, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si apartin statului roman.

     Potrivit legislatiei in vigoare, in categoria resurselor minerale se includ: carbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu si roci alumifere, de metale nobile, radioactive, substantele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele pretioase si semipretioase, gazele necombustibile, apele geotermale, apele minerale naturale (gazoase si plate), apele minerale terapeutice etc.

     Zacamintele reprezinta rezerve descoperite de minerale, atat de suprafata, cat si subterane, care sunt exploatabile economic, tinand seama de nivelul relativ al preturilor. Zacamintele cuprind rezervele de carbune, de petrol si gaze naturale, rezervele de minereuri metalifere si minereuri nemetalifere (contul 215).

     Resursele biologice necultivate sunt reprezentate de animalele si vegetalele de productie unica sau permanenta asupra carora se exercita dreptul de proprietate, dar a caror crestere naturala si/sau regenerare nu este plasata sub controlul direct si responsabilitatea unitatilor institutionale si nu este gestionata de acestea. De exemplu, padurile virgine si resursele piscicole neexploatate, care fac parte din teritoriul national. Aici trebuie incluse doar resursele care sunt deja exploatabile cu scop economic, sau sunt susceptibile de a fi exploatate intr-un viitor apropiat (contul 215).

     Rezervele de apa sunt intinderi de apa si alte rezerve subterane in masura in care prin exercitarea dreptului de proprietate le sunt date o valoare de piata (cont 215).

     1.2.3. Momentul inregistrarii

     Activele fixe corporale se inregistreaza la momentul transferului dreptului de proprietate pentru cele achizitionate cu titlu oneros sau la data intocmirii documentelor pentru cele construite sau produse de institutie, respectiv primite cu titlu gratuit.

     1.2.4. Evaluarea

     1.2.4.1. Evaluarea initiala

     Activele fixe trebuie sa fie evaluate la:

     – costul de achizitie, pentru cele procurate cu titlu oneros;

     – costul de productie, pentru cele construite sau produse de institutie;

     – valoarea justa pentru cele dobandite gratuit (ex. donatii, sponsorizari).

     Valoarea justa se determina pe baza raportului intocmit de specialisti si cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluari efectuate de regula de evaluatori autorizati.

     1.2.4.2. Cheltuieli ulterioare

     Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporal dupa achizitionarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit care au drept scop mentinerea parametrilor functionali stabiliti initial, se inregistreaza in conturile de cheltuieli atunci cand sunt efectuate (reparatii curente).

     Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului fix corporal atunci cand au ca efect imbunatatirea performantelor fata de parametrii functionali stabiliti initial (modernizari) sau marirea duratei de viata utile (reparatii capitale) si conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare.

     Obtinerea de beneficii economice viitoare se poate realiza fie direct prin cresterea veniturilor, cresterea potentialului de servicii furnizate, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de intretinere si functionare.

     In cazul cladirilor, investitiile efectuate trebuie sa asigure protectia valorilor umane si materiale si imbunatatirea gradului de confort si ambient sau reabilitarea si modernizarea termica a acestora.

     La expirarea contractului de inchiriere valoarea investitiilor efectuate la activele fixe luate cu acest titlu, se scad din contabilitatea institutiei publice care le-a efectuat si se inregistreaza in contabilitatea institutiei care le are in patrimoniu sau a agentului economic, pentru a majora corespunzator valoarea de intrare a activelor fixe respective, potrivit contractelor incheiate.

     1.2.4.3. Evaluarea la data bilantului

     Un activ fix corporal trebuie prezentat in bilant la valoarea de intrare mai putin ajustarile cumulate de valoare.

     Ajustarile de valoare cuprind toate corectiile destinate sa tina seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilantului, indiferent daca acea reducere este sau nu definitiva.

     Ajustarile de valoare pot fi ajustari permanente, denumite si amortizari, si/sau ajustari provizorii, denumite in continuare ajustari pentru depreciere in functie de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe corporale.

     1.2.5. Amortizarea

     Valoarea amortizabila reprezinta valoarea contabila a activului fix corporal ce trebuie inregistrata in mod sistematic pe parcursul duratei de viata utile.

     Institutiile publice amortizeaza activele fixe corporale utilizand metoda amortizarii liniare (contul 281).

     Amortizarea se inregistreaza lunar, incepand cu luna urmatoare receptiei sau punerii in functiune, dupa caz, a activului.

     Amortizarea anuala se calculeaza prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe corporale.

     Cota de amortizare se determina ca raport intre 100 si durata normala de utilizare prevazuta in Catalogul privind duratele normale de utilizare care se aproba prin hotarare a Guvernului.

     Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, in concesiune sau in folosinta gratuita, se calculeaza de catre institutiile publice care le au in patrimoniu.

     Amortizarea investitiilor efectuate la activele fixe corporale inchiriate de institutiile publice se inregistreaza de institutiile publice care au efectuat investitiile, pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare ramasa, dupa caz.

     La incetarea contractului, valoarea investitiilor nediminuata cu amortizarea calculata se cedeaza institutiei publice care le are in patrimoniu sau agentului economic, dupa caz, pentru a majora corespunzator valoarea de intrare a activelor fixe corporale.

     In procesul-verbal de predare-preluare a investitiei se va mentiona si valoarea amortizarii investitiei, pentru ca institutia publica care le are in patrimoniu sau agentul economic sa poata inregistra amortizarea corespunzatoare noii valori de intrare.

     Activele fixe corporale aflate in patrimoniul institutiilor publice se amortizeaza pe o durata normala de functionare cuprinsa in cadrul unei plaje de ani (durata minima si maxima), existand posibilitatea alegerii numarului de ani de amortizare in cadrul acestor durate. Astfel stabilita, durata normala de functionare a activului fix ramane neschimbata pana la recuperarea integrala a valorii de intrare a acestuia.

     In cazul nerecuperarii integrale, pe calea amortizarii, a valorii contabile a activelor fixe corporale scoase din functiune, valoarea ramasa neamortizata se include in cheltuielile institutiilor publice, integral, la momentul scoaterii din functiune.

     1.2.6. Ajustari pentru depreciere

     Institutiile publice pot inregistra ajustari pentru deprecierea activelor fixe corporale la sfarsitul exercitiului financiar, pe seama cheltuielilor (contul 291).

     In situatia in care ajustarea devine total sau partial fara obiect, intrucat motivele care au dus la reflectarea acesteia au incetat sa mai existe intr-o anumita masura, atunci acea ajustare trebuie diminuata sau anulata printr-o reluare corespunzatoare la venituri.

     In situatia in care se constata o depreciere suplimentara fata de cea care a fost reflectata, ajustarea trebuie majorata.

     Deprecierea unui activ fix corporal poate apare in situatiile:

     – deteriorarii fizice a activului;

     – incetarii sau apropierii incetarii cererii sau nevoii de servicii furnizate de activ;

     – bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat;

     – exista o decizie de oprire a constructiei unui activ inainte de terminare sau punere in functiune;

     – performanta sa in furnizarea serviciilor este inferioara celei preconizate;

     – modificari de tehnologie sau legislatie in domeniu.

     1.2.7. Reevaluarea

     Reevaluarea activelor fixe corporale se face la valoarea justa. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de profesionisti calificati, membrii ai unui organism profesional in domeniu.

     In cazul in care, ulterior recunoasterii initiale ca activ, valoarea unui activ fix corporal este determinata pe baza reevaluarii activului respectiv, valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, in locul costului de achizitie/costului de productie sau al oricarei alte valori atribuite inainte acelui activ. In astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului avand in vedere valoarea acestuia, determinata in urma reevaluarii.

     Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere substantial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justa la data bilantului.

     Diferenta dintre valoarea rezultata in urma reevaluarii si valoarea la cost istoric trebuie prezentata la rezerva din reevaluare (contul 105).

     Reevaluarea se efectueaza pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice sau de catre evaluatori autorizati.

     Rezultatele reevaluarii se inregistreaza in contabilitate potrivit pct. C.3 din prezentele norme (contul 105).

     1.2.8. Alte prevederi

     1.2.8.1. Prevederi referitoare la valorificare si scoatere din functiune

     Potrivit prevederilor legale in vigoare, pot fi transmise fara plata, orice fel de bunuri aflate in stare de functionare, indiferent de durata de folosinta, daca acestea nu mai sunt necesare institutiei publice care le are in administrare, dar care pot fi folosite in continuare de alta institutie publica sau daca, potrivit reglementarilor in vigoare, institutia nu mai are dreptul sa utilizeze bunul respectiv.

     Institutia publica care disponibilizeaza bunuri va informa in scris alte institutii publice pe care le considera ca ar avea nevoie de bunurile disponibilizate.

     Transmiterea, fara plata, de la o institutie publica la o alta institutie publica, se va face pe baza de proces-verbal de predare-preluare, aprobat de ordonatorul principal de credite al institutiei publice care a solicitat sa ii fie transmis bunul respectiv, precum si de ordonatorul de credite care il are in administrare.

     Institutiile publice pot valorifica bunurile si prin schimbarea acestora cu alte bunuri noi, similare, avand cel putin aceeasi parametri.

     In acest caz, bunurile valorificate prin schimb pot reprezenta, dupa caz, plata sau parte din plata datorata pentru bunurile noi care se achizitioneaza conform prevederilor legislatiei privind achizitiile publice.

     Scoaterea din functiune a activelor fixe corporale, necorporale si in curs se face cu aprobarea ordonatorului principal sau secundar de credite, dupa caz.

     La institutiile publice la care conducatorii indeplinesc atributiile ordonatorilor tertiari de credite, scoaterea din functiune a activelor fixe corporale, necorporale si in curs se va face cu aprobarea ordonatorului principal sau secundar de credite, dupa caz, in functie de subordonare.

     1.2.8.2. Prevederi referitoare la leasing

     Leasing-ul este operatiunea in care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa pastreze dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.

     Operatiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum si bunuri mobile de folosinta indelungata, aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a altor drepturi de autor.

     Valoarea de intrare reprezinta valoarea la care a fost achizitionat bunul de la finantator, respectiv costul de achizitie.

     Valoarea reziduala reprezinta valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre utilizator.

     Dobanda de leasing reprezinta rata medie a dobanzii bancare pe piata romaneasca.

     Rata de leasing reprezinta:

     – in cazul leasing-ului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing;

     – in cazul leasing-ului operational, cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de partile contractante.

     Institutiile publice care achizitioneaza active fixe in leasing financiar au obligatia inregistrarii acestora in contabilitate, deoarece prin contractul de leasing financiar riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului dreptului de proprietate din momentul incheierii contractului (contul 167).

     Bunurile achizitionate in leasing financiar se supun amortizarii, in conditiile legii.

     1.2.8.3. Prevederi referitoare la activele fixe primite prin donatii si sponsorizari

     Activele fixe corporale si necorporale primite ca donatii, sponsorizari sau cu titlu gratuit se inregistreaza in contabilitate la valoarea justa. Valoarea justa se determina pe baza raportului intocmit de specialisti si cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizati.

     1.3. Active financiare

     1.3.1. Definitie

     Un activ financiar este orice activ care reprezinta: depozite, un instrument de capitaluri proprii al unei alte entitati, un drept contractual.

     1.3.2. Continut

     Activele financiare cuprind:

     – titluri de participare;

     – alte titluri imobilizate;

     – creante imobilizate.

     1.3.2.1. Titluri de participare

     Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni detinute de stat sau unitatile administrativ-teritoriale potrivit legii, in capitalul unor societati comerciale sau organisme internationale, a caror detinere pe o perioada indelungata aduce venituri sub forma de dividende (contul 260).

     1.3.2.2. Alte titluri imobilizate

     Alte titluri imobilizate sunt reprezentate de obligatiunile detinute de stat, a caror detinere pe o perioada indelungata aduce venituri sub forma de dobanzi (contul 265).

     1.3.2.3. Creante imobilizate

     Creantele imobilizate reprezinta drepturile institutiilor publice pentru imprumuturi acordate pe termen lung si alte creante pe termen lung, potrivit legii.

     Contabilitatea creantelor imobilizate se tine pe urmatoarele categorii: imprumuturi acordate pe termen lung si alte creante imobilizate.

     In conturile de imprumuturi pe termen lung se inregistreaza sumele acordate tertilor in baza unor contracte de imprumut pentru care se percep dobanzi, potrivit legii (cont 267).

     In categoria altor creante imobilizate intra: garantiile, depozitele, depuse de institutia publica la terti (cont 267).

     1.3.3. Momentul inregistrarii

     Activele financiare de natura titlurilor de participare si a altor titluri imobilizate se inregistreaza la momentul dobandirii acestora, in conditiile prevazute de lege.

     Imprumuturile acordate pe termen lung se inregistreaza in momentul constatarii dreptului de creanta respectiv.

     1.3.4. Evaluarea

     1.3.4.1. Evaluarea initiala

     Activele financiare se evalueaza la costul de achizitie sau valoarea determinata prin contractul de dobandire a acestora.

     1.3.4.2. Evaluarea la data bilantului

     Activele financiare trebuie prezentate in bilant la valoarea de intrare mai putin ajustarile cumulate pentru pierderea de valoare.

     1.3.5. Ajustari pentru pierderea de valoare

     Institutiile publice pot inregistra ajustari pentru pierderea de valoare a activelor financiare la sfarsitul exercitiului financiar, pe seama cheltuielilor (contul 296).

     In situatia in care ajustarea devine total sau partial fara obiect, intrucat motivele care au dus la reflectarea acesteia au incetat sa mai existe intr-o anumita masura, atunci acea ajustare trebuie diminuata sau anulata printr-o reluare corespunzatoare la venituri.

     In situatia in care se constata o depreciere suplimentara fata de cea care a fost reflectata, ajustarea trebuie majorata.

     2. Active curente (circulante)

     Recunoasterea activelor curente (circulante)

     Un activ se clasifica ca activ circulant (curent) atunci cand:

     – este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta sa fie realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;

     – este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

     – este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a caror utilizare nu este restrictionata.

     Ciclul de exploatare reprezinta perioada de timp dintre achizitionarea materiilor prime care intra intr-un proces de transformare si finalizarea acestora in trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie.

     Echivalentele de trezorerie reprezinta investitiile pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor convertibile in numerar si sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

     Activele circulante (curente) cuprind:

     – stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura;

     – creante;

     – investitii pe termen scurt;

     – casa si conturi la banci.

     2.1. Stocuri

     2.1.1. Definitie

     Stocurile sunt active circulante:

     a) detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

     b) in curs de productie in vederea vanzarii in procesul desfasurarii normale a activitatii; sau

     c) sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza sa fie folosite in desfasurarea activitatii curente a institutiei, in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

     2.1.2. Continut

     In cadrul stocurilor se cuprind: materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, produsele, animalele si pasarile, marfurile, ambalajele, productia in curs de executie si bunurile aflate in custodie, pentru prelucrare sau in consignatie la terti.

     Sunt incluse de asemenea, stocurile de materii prime strategice si de alte stocuri cu o importanta deosebita pentru economia nationala.

     2.1.2.1. Materii prime

     Materiile prime participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata (contul 301).

     2.1.2.2. Materiale consumabile

     Materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje, medicamente si materiale sanitare si alte materiale consumabile) care participa sau ajuta la procesul de fabricatie fara a se regasi, de regula, in produsul finit sau asigura desfasurarea activitatii curente a institutiei (contul 302).

     2.1.2.3. Materiale de natura obiectelor de inventar

     Materialele de natura obiectelor de inventar reprezinta bunuri cu o valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate active fixe corporale, indiferent de durata lor de folosinta, sau cu o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie, echipamentul de lucru, imbracamintea speciala, mecanismele, scule, dispozitive, verificatoare, aparatele de masura si control etc.) (contul 303).

     Documentele aflate in fondurile bibliotecilor, care au statut de bunuri culturale comune sau care au fost clasate in categoria bunurilor culturale care fac parte din patrimoniul cultural national mobil, nu sunt active fixe si sunt evidentiate, gestionate si inventariate in conditiile legii. Aceste bunuri fac parte din categoria materialelor de natura obiectelor de inventar, aflate in folosinta (contul 303). Eliminarea documentelor din colectii se aplica numai bunurilor culturale comune, uzate fizic sau moral, dupa o perioada de minimum 6 luni de la achizitie.

     Pentru organizarea contabilitatii analitice a cartilor care au fost trecute in categoria materialelor de natura obiectelor de inventar, se poate utiliza metoda global-valorica, cu aprobarea ordonatorului de credite.

     Evidenta materialelor de natura obiectelor de inventar se tine pe doua categorii: materiale de natura obiectelor de inventar in magazie (contul 3031) si materiale de natura obiectelor de inventar in folosinta (contul 3032).

     Inregistrarea pe cheltuieli a consumului acestora se realizeaza la momentul scoaterii din folosinta.

     2.1.2.4. Materiale rezerva de stat si de mobilizare

     Rezerva de stat – Cuprinde bunuri din proprietatea publica a statului care se constituie in scopul de a interveni operativ pentru protectia populatiei, a economiei si pentru apararea tarii, in situatii exceptionale determinate de calamitati naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe sau in caz de razboi (cont 3041).

     Rezerva de mobilizare – Cuprinde bunuri din proprietatea publica a statului si anume:

     – in industrie: materii prime, materiale, semifabricate, subansambluri si elemente de completare, utilaje strict specializate, scule, dispozitive, verificatoare;

     – in comunicatii si transporturi: materiale destinate restabilirii si mentinerii in stare de functionare a capacitatilor de transport si telecomunicatii necesare asigurarii nevoilor fortelor sistemului national de aparare;

     – in sanatate: materiale sanitar-farmaceutice consumabile, materii prime si materiale necesare fabricarii produselor farmaceutice, aparatura, instrumentar medical;

     – in comert: produse alimentare si industriale necesare asigurarii cererilor unitatilor militare, solicitate pe plan local, la mobilizare (cont 3042).

     2.1.2.5. Ambalaje rezerva de stat si de mobilizare

     Ambalajele rezerva de stat si de mobilizare – cuprind ambalajele aferente bunurilor ce se constituie in rezerva de stat si de mobilizare, mentionate la pct. 2.1.2.4 (contul 305).

     2.1.2.6. Alte stocuri

     In categoria altor stocuri intra: munitiile si furniturile pentru aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si alte stocuri specifice altor institutii publice (contul 309).

     2.1.2.7. Produse: semifabricate, produse finite, rebuturi, materiale recuperabile si deseuri

     2.1.2.7.1. Semifabricate

     Semifabricatele reprezinta produsele care nu au parcurs in intregime fazele procesului tehnologic si care au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul unitatii sau se livreaza tertilor (contul 341).

     2.1.2.7.2. Produse finite

     Produsele finite sunt produsele care au parcurs in intregime fazele procesului tehnologic si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul unitatii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor (contul 345).

     2.1.2.7.3. Rebuturi, materiale recuperabile si deseuri (contul 346)

     Rebut definitiv se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte si nu poate fi utilizat decat, eventual, ca materie prima sau ca material pentru producerea altor bunuri.

     Prin rebut partial se intelege produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte si care, supus unor operatii de remediere, eficiente sub aspect economic, devine un produs corespunzator sau poate fi valorificat ca produs declasat.

     Produs declasat se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar poate fi valorificat, potrivit normelor legale, la pret redus.

     2.1.2.8. Productia in curs de executie

     Productia in curs de executie reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime (contul 331).

     In cadrul productiei in curs de executie se cuprind, de asemenea, lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie (contul 332).

     2.1.2.9. Bunuri confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale

     Bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, precum si bunurile de acest fel aflate in custodie sau in consignatie la terti sunt evidentiate de catre directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, sau alte institutii ale statului potrivit prevederilor legale in vigoare (contul 347).

     Bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a unitatilor administrativ-teritoriale se evidentiaza in contabilitatea acestora (contul 349).

     2.1.2.10. Stocuri aflate la terti

     Stocurile aflate la terti sunt bunuri aflate in custodie, pentru prelucrare sau consignatie la terti, care se inregistreaza distinct in contabilitate pe categorii de stocuri (conturile 351, 354, 356, 357, 358, 359).

     2.1.2.11. Animale si pasari

     In aceasta categorie se includ animalele nascute vii si cele tinere de orice fel (taurine, porcine, ovine-caprine, cabaline etc.) crescute pentru productie (lana, lapte, blana etc.), reproductie, munca, reprezentatie (spectacole), expunere (in parcuri si gradini zoologice), precum si animalele si pasarile la ingrasat pentru a fi valorificate (contul 361).

     2.1.2.12. Marfuri

     Marfurile reprezinta bunurile pe care entitatea le cumpara in vederea revanzarii sau produsele realizate in institutii predate spre vanzare magazinelor proprii (contul 371).

     2.1.2.13. Ambalaje

     Ambalajele includ materialele refolosibile, achizitionate sau realizate in institutie, folosite pentru ambalarea produselor destinate vanzarii si care in mod temporar pot fi pastrate de terti, cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte (contul 381).

     2.1.3. Momentul inregistrarii

     Bunurile de natura stocurilor sunt considerate ca fiind achizitionate de catre institutii din momentul in care acestea devin proprietare ale bunurilor sau atunci cand furnizarea acestor bunuri este terminata.

     Costurile bunurilor de natura stocurilor se recunosc in momentul consumului acestora. Exceptie fac materialele de natura obiectelor de inventar, al caror cost se recunoaste in momentul scoaterii din folosinta.

     Detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara sa fie inregistrate in contabilitate, sunt interzise.

     In aplicarea acestor prevederi este necesar sa se asigure:

     a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate in institutie si inregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, in custodie sau in consignatie se receptioneaza si inregistreaza distinct ca intrari in gestiune. Valoarea acestor bunuri se inregistreaza in conturi in afara bilantului;

     b) in situatia unor decalaje intre aprovizionarea si receptia bunurilor care se dovedesc a fi in mod cert in proprietatea unitatii, se procedeaza astfel:

     – bunurile sosite fara factura se inregistreaza ca intrari in gestiune atat la locul de depozitare, cat si in contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor insotitoare;

     – bunurile sosite si nereceptionate se inregistreaza distinct ca intrari in gestiune la locul de depozitare pe baza documentelor insotitoare. Nu se inregistreaza in contabilitate datorita lipsei receptiei acestora.

     c) in cazul unor decalaje intre vanzarea si livrarea bunurilor, acestea se inregistreaza ca iesiri din institutie, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

     – bunurile facturate si nelivrate se inregistreaza distinct in gestiune, iar in contabilitate in conturi in afara bilantului;

     – bunurile livrate, dar nefacturate, se inregistreaza ca iesiri din gestiune atat la locurile de depozitare, cat si in contabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea din gestiune potrivit legii;

     d) bunurile aprovizionate sau vandute cu clauze privind dreptul de proprietate se inregistreaza la intrari si, respectiv la iesiri, atat in gestiune, cat si in contabilitate, potrivit contractelor incheiate.

     2.1.4. Evaluarea

     2.1.4.1. Evaluarea initiala

     Stocurile se inregistreaza in contabilitate la costul de achizitie, costul de productie sau valoarea justa, dupa caz.

     Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc.

     Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al activelor fixe cuprind cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.

     Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera si alte cheltuieli legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea, precum si regiile corespunzatoare.

     In functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu amanuntul.

     Costul standard ia in considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile existente la un moment dat.

     Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute in costul activului.

     Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel:

     Soldul initial al   +   Diferentele de pret aferente

     diferentelor de         intrarilor in cursul perioadei

     pret                    la pret de inregistrare,

     cumulat de la inceputul

     exercitiului financiar

     pana la finele perioadei de

     referinta

     Coeficient    = —————————————————— x 100

     de repartizare  Soldul initial al   +   Valoarea intrarilor in cursul

     stocurilor la pret      perioadei la pret de

     de inregistrare         inregistrare, cumulat de la

     inceputul exercitiului

     financiar pana la finele

     perioadei de referinta

     * La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul initial al contului de marfuri si valoarea intrarilor de marfuri nu vor include TVA neexigibila.

     Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.

     Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute in planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.

     La sfarsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.

     Diferentele de pret se inregistreaza proportional atat asupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra bunurilor ramase in stoc.

     Metoda pretului cu amanuntul este folosita in unitatile de desfacere cu amanuntul pentru a determina costul stocurilor cu articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu este indicat sa se foloseasca alta metoda.

     In aceasta situatie, costul bunurilor vandute se calculeaza prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al stocurilor. Orice modificare a pretului de vanzare presupune recalcularea marjei brute.

     2.1.4.2. Evaluarea la iesirea din gestiune

     La iesirea din gestiune, stocurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate prin aplicarea uneia din metodele:

     a) metoda primul intrat – primul iesit (FIFO);

     b) metoda costului mediu ponderat (CMP);

     c) metoda ultimul intrat – primul iesit (LIFO);

     a) Metoda „primul intrat – primul iesit” (FIFO) – potrivit acestei metode, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului urmator, in ordine cronologica.

     b) Metoda costului mediu ponderat (CMP) – presupune calcularea costului fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate in timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa fiecare receptie.

     c) Metoda „ultimul intrat – primul iesit” (LIFO) – potrivit acestei metode, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului anterior, in ordine cronologica.

     Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru elemente similare de natura stocurilor, de la un exercitiu la altul. Daca, in situatii exceptionale, ordonatorii de credite decid sa schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri, in notele explicative trebuie sa se prezinte urmatoarele informatii:

     – motivul schimbarii metodei; si

     – efectele sale asupra rezultatului.

     O institutie trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificata.

     2.1.4.3. Evaluarea la data bilantului

     Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea care se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor. In acest scop, valoarea stocurilor se diminueaza pana la valoarea realizabila neta, prin reflectarea unei ajustari pentru depreciere.

     Prin valoare realizabila neta se intelege pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci cand este cazul, si costurile estimate necesare vanzarii.

     2.1.5. Ajustari pentru depreciere

     Institutiile publice pot inregistra ajustari pentru deprecierea stocurilor la sfarsitul exercitiului financiar, pe seama cheltuielilor (conturile 391, 392, 393, 394, 395, 396, 397, 398).

     In situatia in care ajustarea devine total sau partial fara obiect, intrucat motivele care au dus la reflectarea acesteia au incetat sa mai existe intr-o oarecare masura, atunci acea ajustare trebuie diminuata sau anulata printr-o reluare corespunzatoare la venituri.

     In situatia in care se constata o depreciere suplimentara fata de cea care a fost reflectata, ajustarea trebuie majorata.

     2.1.6. Alte prevederi referitoare la stocuri

     2.1.6.1. Inventarierea productiei neterminate

     Productia in curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la sfarsitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice si evaluarea acesteia la costul de productie.

     2.1.6.2. Metode de evidenta a stocurilor

     Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

     In conditiile folosirii inventarului permanent, in contabilitate se inregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ, cat si valoric.

     Inventarul intermitent consta in stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei. In acest caz, iesirile se determina ca diferenta intre valoarea stocului initial plus valoarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

     Contabilitatea analitica a bunurilor se tine pe baza uneia din urmatoarele metode: operativ-contabila, cantitativ-valorica, global-valorica.

     Metoda operativ-contabila se poate aplica pentru contabilitatea analitica a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, marfurilor si ambalajelor.

     Aceasta metoda consta in tinerea, in cadrul fiecarei gestiuni, a evidentei cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fiselor de magazie, iar in contabilitate, in tinerea evidentei valorice pe conturi de materiale, desfasurate valoric pe gestiuni, iar in cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, dupa caz.

     Controlul exactitatii inregistrarilor din evidenta gestiunilor si din contabilitate se asigura prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fisele de magazie in registrul stocurilor.

     Metoda cantitativ-valorica se poate folosi pentru contabilitatea analitica a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, marfurilor, animalelor si ambalajelor.

     Aceasta metoda consta in tinerea evidentei cantitative pe feluri de stocuri in cadrul fiecarei gestiuni, iar in contabilitate tinerea evidentei cantitativ-valorice.

     Verificarea exactitatii inregistrarilor din evidenta de la locurile de depozitare si din contabilitate se efectueaza prin punctajul periodic dintre cantitatile operate in fisele de magazie si cele din fisele de cont analitic din contabilitate.

     Metoda global-valorica se poate utiliza pentru contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor din unitatile de desfacere cu amanuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, precum si altor categorii de bunuri.

     Potrivit acestei metode, contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor se tine global-valoric, atat la gestiune, cat si in contabilitate, iar controlul concordantei inregistrarilor din evidenta gestiunii si din contabilitate se efectueaza numai valoric la perioade stabilite de unitate.

     2.1.6.3. Scaderea din gestiune a stocurilor

     Potrivit prevederilor reglementarilor legale in vigoare, scaderea din contabilitate a unor pagube care nu se datoreaza culpei unei persoane se face in baza aprobarii ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior.

     Pentru institutiile publice, limitele maxime de perisabilitate admise, se aproba de ordonatorul principal de credite. In acest scop, ministerele vor stabili limite proprii, care vor fi supuse spre avizare Ministerului Finantelor Publice.

     Declasarea si casarea unor bunuri materiale, se aproba de catre ordonatorul superior de credite, respectiv principal sau secundar, dupa caz.

     2.2. Investitii pe termen scurt

     2.2.1. Continut

     Investitiile pe termen scurt la institutiile publice se prezinta sub forma obligatiunilor emise si rascumparate. In scopul asigurarii surselor de finantare, unitatile administrativ-teritoriale pot emite in conditiile legii, obligatiuni cu dobanda sau cu discount pe care le rascumpara la termen (conturile 505 si 509).

     2.2.2. Evaluarea

     2.2.2.1. Evaluarea initiala

     La intrarea in patrimoniu, investitiile pe termen scurt se evalueaza la costul de achizitie, sau la valoarea stabilita potrivit contractelor.

     2.2.2.2. Evaluarea la bilant

     La bilant, investitiile pe termen scurt trebuie prezentate la valoarea de intrare mai putin ajustarile cumulate pentru pierderea de valoare.

     2.2.3. Ajustari pentru pierderea de valoare

     Pentru deprecierea investitiilor pe termen scurt, la sfarsitul exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii, institutiile publice pot reflecta ajustari pentru pierderea de valoare.

     La sfarsitul fiecarui exercitiu financiar, ajustarile pentru pierderea de valoare a investitiilor pe termen scurt se diminueaza sau anuleaza, dupa caz, prin reluarea la venituri (contul 595).

     In situatia in care se constata o depreciere suplimentara fata de cea care a fost reflectata, ajustarea trebuie majorata.

     La iesirea din institutie a investitiilor pe termen scurt, eventualele ajustari pentru pierderea de valoare se anuleaza.

     2.3. Casa, conturi la trezoreria statului si banci

     2.3.1. Prevederi generale

     Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii titlurilor de plasament, a altor valori de trezorerie, a disponibilitatilor existente in conturi la trezoreria statului, Banca Nationala a Romaniei, bancile comerciale si in casierie.

     In scopul intaririi rolului finantelor publice si al asigurarii unei discipline bugetare ferme, institutiile publice indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv activitatile de pe langa unele institutii publice, finantate integral din venituri proprii, efectueaza operatiunile de incasari si plati prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului in raza carora isi au sediul si unde au deschise conturile de venituri, cheltuieli si disponibilitati, in conditii de siguranta. Este interzis institutiilor publice de a efectua operatiunile de mai sus prin bancile comerciale, cu exceptia situatiilor prevazute de lege.

     In vederea efectuarii cheltuielilor prevazute in buget, institutiile publice au obligatia de a prezenta trezoreriei statului la care au conturile deschise, bugetul de venituri si cheltuieli/bugetul de cheltuieli, aprobat in conditiile legii.

     Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale, pot fi folosite de institutiile publice finantate de la buget, la cererea ordonatorilor de credite numai dupa deschiderea si repartizarea creditelor bugetare.

     Creditele bugetare aprobate in bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii pot fi folosite in limita disponibilitatilor existente in cont.

     Contabilitatea institutiilor publice asigura inregistrarea platilor de casa si a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, potrivit bugetului aprobat.

     2.3.2. Continut

     Grupa Casa, conturi la trezoreria statului si banci, include: conturi la trezoreria statului si banci, disponibil al bugetelor, casa si alte valori, acreditive, disponibil din fonduri cu destinatie speciala, disponibil al institutiei publice finantate din venituri proprii, disponibil din veniturile fondurilor speciale, viramente interne.

     2.3.2.1. Disponibilitati ale institutiilor publice la trezoreria statului si banci

     Aceasta grupa cuprinde: disponibilul din imprumuturi din disponibilitatile contului curent general al trezoreriei statului (contul 510), valorile de incasat sub forma cecurilor (contul 511), disponibilul in lei si valuta al institutiilor publice pastrat la bancile comerciale (contul 512), disponibilitatile in lei si valuta provenind din imprumuturi interne si externe contractate de stat (contul 513) si garantate de stat (contul 514), disponibilul din fonduri externe nerambursabile (contul 515), disponibilul din imprumuturi interne si externe contractate de autoritatile administratiei publice locale (contul 516) si garantate de acestea (contul 517), dobanzile de platit (contul 5181), dobanzile de incasat (contul 5182), imprumuturi pe termen scurt primite (contul 519).

     Dobanzile de incasat aferente disponibilitatilor aflate in conturi la banci se inregistreaza in contabilitate distinct, fata de cele de platit, aferente imprumuturilor primite pe termen scurt.

     Dobanzile de platit si cele de incasat, in cursul exercitiului financiar, se inregistreaza la cheltuieli financiare sau venituri financiare, dupa caz.

     Sumele virate sau depuse la banci ori prin mandat postal, pe baza de documente prezentate institutiei si neaparute inca in extrasele de cont, se inregistreaza intr-un cont distinct (contul 5125).

     Depozitele bancare constituite in conditiile legii, se evidentiaza distinct in cadrul conturilor sintetice de disponibilitati.

     Contabilitatea disponibilitatilor aflate in conturi la banci comerciale si a miscarii acestora, ca urmare a incasarilor si platilor efectuate in valuta, se tine distinct in lei si in valuta.

     Operatiunile privind incasarile si platile in valuta se inregistreaza in contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.

     Operatiunile de vanzare-cumparare de valuta se inregistreaza in contabilitate la cursul utilizat de banca comerciala la care se efectueaza schimbul valutar, fara ca acestea sa genereze diferente de curs valutar.

     La finele perioadei, diferentele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilitatilor in valuta si a altor valori de trezorerie cum sunt: acreditive, depozite pe termen scurt in valuta, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru aceasta data, se inregistreaza in conturile de venituri sau cheltuieli din diferente de curs valutar, dupa caz.

     Conturile curente la banci comerciale se dezvolta in analitic pe fiecare banca.

     2.3.2.2. Disponibil al bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor locale

     Conturile de disponibil ale bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor locale nu au un corespondent ca atare in contabilitatea trezoreriei statului si au drept scop evidentierea veniturilor incasate si a cheltuielilor efectuate din aceste bugete astfel:

     – disponibilul bugetului de stat la trezoreria statului (contul 520), corespunzator conturilor de trezorerie: 20 „Venituri ale bugetului de stat” si 23 „Cheltuielile bugetului de stat”;

     – disponibilul bugetului local la trezoreria statului (contul 521), corespunzator conturilor de trezorerie: 21 „Veniturile bugetelor locale” si 24 „Cheltuielile bugetelor locale”;

     – disponibilul bugetului asigurarilor sociale de stat (contul 525), corespunzator conturilor de trezorerie: 22 „Veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat” si 25 „Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat”.

     Aceasta grupa mai include: disponibilul din fondul de rulment al bugetului local (contul 522), disponibilul din cote defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale (contul 523), disponibilul din venituri incasate pentru bugetul capitalei (contul 524), disponibilul bugetului asigurarilor sociale de stat pentru constituirea fondului de rezerva (contul 526), disponibilul din fondul de rezerva al asigurarilor sociale de sanatate (contul 527), disponibilul din sume incasate in cursul procedurii de executare silita (contul 528), disponibilul din sume colectate pentru bugete (contul 529).

     2.3.2.3. Casa si alte valori

     Contabilitatea disponibilitatilor aflate in casieria institutiilor publice, precum si a miscarii acestora ca urmare a operatiunilor de incasari si plati efectuate in numerar, se tine distinct in lei si in valuta (contul 531).

     Inregistrarea in contabilitate a operatiilor in lei sau in valuta se efectueaza cu respectarea reglementarilor emise de Banca Nationala a Romaniei si Ministerul Finantelor Publice, precum si a altor reglementari in domeniu.

     Operatiunile privind incasarile si platile in valuta se inregistreaza in contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.

     La finele perioadei, disponibilitatile in valuta si alte valori de trezorerie (acreditive, depozite pe termen scurt in valuta) se evalueaza la cursul de schimb in vigoare la acea data, iar diferentele de curs rezultate se inregistreaza in contabilitate ca venituri sau cheltuieli din diferente de curs valutar, dupa caz.

     Institutiile publice pot ridica din contul de finantare sau din conturile de disponibil, dupa caz, deschise la trezoreria statului, sume pentru efectuarea de plati in numerar, reprezentand drepturi de personal, precum si pentru alte cheltuieli care nu se justifica a fi efectuate prin virament.

     Institutiile publice au obligatia sa isi organizeze activitatea de casierie, astfel incat incasarile si platile in numerar sa fie efectuate in conditii de siguranta, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare si in limita plafonului de casa stabilit de catre trezoreria statului pentru fiecare institutie publica.

     Incasarile efectuate de catre institutiile publice prin casieria proprie se depun in conturile bugetare respective deschise la trezoreria statului si reprezinta venituri ale bugetului de stat, ale bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale.

     Veniturile incasate in numerar care sunt lasate potrivit legii la dispozitia institutiilor ca venituri proprii, se depun in conturile de disponibilitati ale acestora.

     Institutiile publice conduc contabilitatea „altor valori” care includ: timbrele fiscale si postale, biletele de tratament si odihna, tichetele si biletele de calatorie, bonurile valorice pentru carburanti auto, biletele cu valoare nominala, tichetele de masa, alte valori etc. (contul 532).

     2.3.2.4. Acreditive

     In vederea achitarii unor obligatii fata de furnizori, se poate solicita institutiilor publice deschiderea de acreditive la banci, in lei sau in valuta, in favoarea acestora (contul 541).

     Sumele in numerar, puse la dispozitia personalului sau a tertilor, in vederea efectuarii unor plati in numele institutiei, se inregistreaza in contabilitate distinct (contul 542).

     2.3.2.5. Disponibil din fonduri cu destinatie speciala

     Disponibilitatile din fondurile cu destinatie speciala constituite in conditiile legii, se inregistreaza in contabilitate distinct (contul 550).

     Alocatiile bugetare cu destinatie speciala acordate institutiilor publice se inregistreaza in contabilitate distinct (contul 551).

     Sumele de mandat si sumele in depozit pe care institutiile publice le pot pastra la finele anului intr-un cont de disponibil distinct deschis la trezoreria statului se inregistreaza in contabilitate distinct (contul 552).

     Aceasta grupa mai include si disponibilitatile unor fonduri gestionate de unitatile administrativ-teritoriale in afara bugetelor locale, respectiv: disponibilul din taxe speciale (contul 553), disponibilul din amortizarea activelor fixe detinute de serviciile publice de interes local (contul 554), disponibilul fondului de risc (contul 555), disponibilul din depozitele speciale constituite pentru construirea de locuinte (contul 556).

     In categoria disponibilitatilor cu destinatie speciala intra si disponibilul din valorificarea unor bunuri intrate in proprietatea privata a statului (contul 557) precum si disponibilul din cofinantarea de la buget aferenta programelor/proiectelor finantate din fonduri externe nerambursabile (contul 558).

     2.3.2.6. Disponibil al institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii

     Veniturile proprii ale institutiilor publice, precum si subventiile primite de la buget in completarea acestora, se incaseaza, se administreaza, se utilizeaza si se contabilizeaza potrivit dispozitiilor legale (conturile 560, 561).

     Excedentele rezultate din executia bugetelor institutiilor publice finantate din venituri proprii si subventii acordate de la buget, se regularizeaza la sfarsitul anului cu bugetul din care au fost acordate subventiile, in limita sumelor primite de la acesta.

     Excedentele anuale rezultate din executia bugetelor institutiilor publice finantate integral din venituri proprii, se reporteaza in anul urmator.

     2.3.2.7 Disponibil al fondurilor speciale

     Fondurile speciale constituite potrivit legii sunt: Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si bugetul asigurarilor pentru somaj. Conturile de disponibil ale acestor bugete nu au un corespondent ca atare in contabilitatea trezoreriei statului si au drept scop evidentierea veniturilor incasate si a cheltuielilor efectuate din aceste bugete astfel:

     – disponibilul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate: (contul 571), corespunzator conturilor de trezorerie: 26 „Veniturile bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate” si 27 „Cheltuielile bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate”;

     – disponibilul bugetului asigurarilor pentru somaj (contul 574), corespunzator conturilor de trezorerie: 28 „Veniturile bugetului asigurarilor pentru somaj” si 29 „Cheltuielile bugetului asigurarilor pentru somaj”.

     2.3.2.8. Viramente interne

     In contul de viramente interne se inregistreaza transferurile de disponibilitati banesti intre conturile de la trezoreria statului si banci comerciale, precum si intre conturile de la trezorerie sau banci, dupa caz si din casieria institutiei.

     2.3.2.9. Alte prevederi – Fonduri externe nerambursabile

     Contributia financiara a Comunitatii Europene reprezinta sume care se transfera Guvernului Romaniei de catre Comisia Comunitatilor Europene, cu titlu de asistenta financiara nerambursabila acordata Romaniei de catre Comunitatea Europeana.

     Fondurile externe nerambursabile sunt acumulate in conturi distincte si se utilizeaza numai in limita disponibilitatilor existente in aceste conturi si in scopul in care au fost acordate.

     Ministerul Finantelor Publice asigura gestionarea contributiei financiare a Comunitatii Europene prin conturi deschise la Banca Nationala a Romaniei, trezoreria statului sau, dupa caz, la banci comerciale, conform prevederilor memorandumurilor de intelegere, memorandumurilor de finantare si ale Acordului multianual de finantare SAPARD.

     Disponibilitatile din contributia financiara a Comunitatii Europene si sumele recuperate si datorate Comunitatii Europene, aflate in conturile deschise la Banca Nationala a Romaniei, trezoreria statului sau, dupa caz, la banci comerciale, sunt purtatoare de dobanda; dobanda se bonifica si se utilizeaza conform prevederilor memorandumurilor de intelegere, memorandumurilor de finantare, ale Acordului multianual de finantare SAPARD si ale altor documente incheiate sau convenite intre Comisia Europeana si Guvernul Romaniei, precum si, dupa caz, conform instructiunilor emise de donator.

     Contributia publica nationala destinata cofinantarii in bani a contributiei financiare a Comunitatii Europene se aloca, se utilizeaza si se deruleaza conform cadrului tehnic, juridic si administrativ prevazut pentru fondurile nerambursabile.

     Sumele necesare finantarii proiectelor/programelor in cazul indisponibilitatii temporare a contributiei financiare a Comunitatii Europene se transfera structurilor de implementare, urmand sa se regularizeze cu fondurile primite de la Comisia Europeana, in limita sumelor eligibile transferate.

     Sumele platite necuvenit din contributia publica nationala, reprezentand cofinantarea in bani a contributiei financiare a Comunitatii Europene, in scopul achitarii debitelor catre Comunitatea Europeana, ca urmare a eventualelor nereguli sau neglijente stabilite in baza prevederilor memorandumului de finantare si a Acordului multianual de finantare SAPARD, se recupereaza conform legii si se fac venit la bugetul din care au fost acordate.

     Orice inscris pe baza caruia se aloca fonduri provenind din contributia financiara a Comunitatii Europene si din contributia publica nationala se investeste cu titlu executoriu.

     Disponibilitatile din contributia publica nationala destinate cofinantarii in bani a contributiei financiare a Comunitatii Europene, ramase la finele exercitiului bugetar in conturile structurilor de implementare, se reporteaza in anul urmator pentru a fi folosite cu aceeasi destinatie.

     3. Terti

     3.1. Continut

     Contabilitatea tertilor asigura evidenta datoriilor si creantelor institutiei in relatiile acesteia cu furnizorii, clientii, personalul, bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, Comunitatea Europeana (decontarile pentru fondurile PHARE, ISPA, SAPARD etc.), cu debitorii si creditorii diversi, debitori si creditori ai bugetelor, decontarile intre institutii publice, precum si evidenta operatiilor ce necesita clarificari ulterioare si alte decontari.

     3.1.1. Furnizori si conturi asimilate

     In contabilitatea furnizorilor se inregistreaza operatiunile privind achizitiile de bunuri, lucrari executate si servicii prestate (conturile 401 si 404).

     Avansurile acordate furnizorilor se inregistreaza in contabilitate intr-un cont distinct (conturile 232, 234, 409).

     Operatiunile privind achizitiile de bunuri, lucrari executate si servicii prestate, precum si achizitiile de active fixe pe baza efectelor comerciale, se inregistreaza in conturile corespunzatoare de efecte de platit (conturile 403 si 405).

     Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta se inregistreaza intr-un cont in afara bilantului si se mentioneaza in notele explicative.

     Efectele comerciale trebuie sa indeplineasca conditiile de forma si fond prevazute de legislatia in vigoare, fara de care validitatea lor poate fi contestata sau anulata.

     Bunurile cumparate, lucrarile executate si serviciile prestate pentru care nu s-au primit facturi, se evidentiaza distinct in contabilitate (contul 408).

     Datoriile in valuta se inregistreaza in contabilitate atat in lei, la cursul de schimb de la data efectuarii operatiunilor, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, cat si in valuta.

     Operatiunile in valuta trebuie inregistrate in momentul recunoasterii initiale in moneda de raportare (leu), aplicandu-se sumei in valuta cursul de schimb dintre moneda de raportare si moneda straina, la data efectuarii tranzactiei.

     Contabilitatea furnizorilor se tine pe fiecare persoana fizica sau juridica.

     In contabilitatea analitica furnizorii se grupeaza astfel: interni si externi, iar in cadrul acestora pe termene de plata.

     3.1.2. Clienti si conturi asimilate

     In contabilitatea clientilor se inregistreaza operatiunile privind livrarile de marfuri si produse, lucrarile executate si serviciile prestate (contul 411).

     Creantele incerte se inregistreaza distinct in contabilitate (contul 4118).

     Operatiunile privind vanzarile de bunuri, executarile de lucrari si prestarile de servicii, efectuate pe baza efectelor comerciale, se inregistreaza in conturile corespunzatoare de efecte de primit (contul 413).

     Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta se inregistreaza intr-un cont in afara bilantului si se mentioneaza in notele explicative.

     Efectele comerciale trebuie sa indeplineasca conditiile de forma si fond prevazute de legislatia in vigoare, fara de care validitatea lor poate fi contestata sau anulata.

     Bunurile vandute, lucrarile executate si serviciile prestate pentru care nu s-au intocmit facturi, se evidentiaza distinct in contabilitate (contul 418).

     Avansurile primite de la clienti se inregistreaza in contabilitate intr-un cont distinct (contul 419).

     Creantele in valuta se inregistreaza in contabilitate atat in lei, la cursul de schimb de la data efectuarii operatiunilor, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, cat si in valuta.

     Operatiunile in valuta trebuie inregistrate in momentul recunoasterii initiale in moneda de raportare (leu), aplicandu-se sumei in valuta cursul de schimb dintre moneda de raportare si moneda straina, la data efectuarii tranzactiei.

     Contabilitatea clientilor se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica.

     In contabilitatea analitica clientii se grupeaza astfel: clienti interni si externi, iar in cadrul acestora pe termene de incasare.

     3.1.3. Personal si conturi asimilate

     Contabilitatea decontarilor cu personalul evidentiaza drepturile salariale, sporurile, premiile, indemnizatiile pentru concediile de odihna, precum si cele pentru incapacitate temporara de munca, platite din fondul de salarii si alte drepturi in bani si/sau in natura datorate de institutia publica personalului pentru munca prestata (contul 421).

     Contabilitatea decontarilor cu pensionarii – evidentiaza drepturile de pensie si alte drepturi prevazute de lege, cuvenite pensionarilor conform legii (contul 422).

     Ajutoarele si indemnizatiile datorate – evidentiaza ajutoarele de boala pentru incapacitate temporara de munca, ingrijirea copilului, ajutoare de deces si alte ajutoare acordate (contul 423).

     Contabilitatea decontarilor cu somerii – evidentiaza indemnizatiile de somaj datorate somerilor, potrivit legii (cont 424).

     In contabilitate se inregistreaza distinct alte drepturi acordate care, potrivit reglementarilor in vigoare, nu se suporta din fondul de salarii (contul 423).

     Avansurile acordate personalului – evidentiaza indemnizatiile pentru concedii de odihna acordate ca avans (contul 425).

     Drepturile de personal neridicate in termenul legal se inregistreaza intr-un cont distinct, deschis pe fiecare persoana (contul 426).

     Retinerile din salariile personalului pentru cumparari cu plata in rate, chirii sau pentru alte obligatii ale salariatilor, datorate tertilor (popriri, pensii alimentare si altele), se efectueaza numai in baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relatii contractuale (contul 427).

     Sumele datorate si neachitate personalului (concediile de odihna si alte drepturi de personal) aferente exercitiului in curs, se inregistreaza ca alte datorii in legatura cu personalul (contul 4281).

     Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme si echipamente de lucru, precum si debitele provenite din pagube materiale, amenzile si penalitatile stabilite in baza unor hotarari ale instantelor judecatoresti, si alte creante fata de personalul unitatii se inregistreaza ca alte creante in legatura cu personalul (contul 4282).

     3.1.4. Asigurari sociale, protectia sociala si conturi asimilate

     Contabilitatea decontarilor privind asigurarile sociale evidentiaza contributiile angajatorilor – institutii publice – pentru asigurari sociale de stat, asigurari sociale de sanatate, accidente de munca si boli profesionale, asigurari pentru somaj (conturi 4311, 4313, 4315, 4371) precum si contributiile asiguratilor (salariati) pentru asigurari sociale de stat, asigurari sociale de sanatate si asigurari pentru somaj (conturile 4312, 4314, 4372).

     Alte datorii sociale – reprezinta sume datorate altor categorii de persoane, cum ar fi: drepturi pentru donatorii de sange, alocatii si alte ajutoare pentru copii, alocatia suplimentara pentru familiile cu mai multi copii, ajutoare sociale, indemnizatii pentru persoanele cu handicap, si altele (contul 438).

     3.1.5. Bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat si conturi asimilate

     In cadrul decontarilor cu bugetul statului, bugetele locale si alte bugete se cuprind: taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe venituri de natura salariala, impozitul pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport si alte impozite, taxe si varsaminte asimilate.

     Taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului de stat se stabileste ca diferenta intre valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate (taxa pe valoarea adaugata colectata – contul 4427) si a taxei deductibile pentru cumpararile de bunuri si servicii (taxa pe valoarea adaugata deductibila – contul 4426).

     In situatia in care exista decalaje intre faptul generator de taxa pe valoarea adaugata si exigibilitatea acesteia, totalul taxei pe valoarea adaugata se inregistreaza intr-un cont distinct, denumit taxa pe valoarea adaugata neexigibila (contul 4428) care, pe masura ce devine exigibila potrivit legii, se trece la taxa pe valoarea adaugata colectata, respectiv la taxa pe valoarea adaugata deductibila, dupa caz.

     In contul de taxa pe valoarea adaugata neexigibila se inregistreaza si taxa pe valoarea adaugata deductibila sau colectata, pentru livrari de bunuri si prestari de servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au intocmit facturile (contul 4428).

     Diferenta in plus sau in minus, intre taxa pe valoarea adaugata colectata si taxa pe valoarea adaugata deductibila se inregistreaza in conturi distincte ca taxa pe valoarea adaugata de plata (contul 4423), respectiv taxa pe valoarea adaugata de recuperat (contul 4424) si se regularizeaza in conditiile legii.

     Impozitul pe venituri din salarii si din alte drepturi cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii (contul 444). Acesta trebuie recunoscut ca o datorie in limita sumei neplatite. Daca suma platita depaseste suma datorata, surplusul trebuie recunoscut drept creanta.

     Alte impozite, taxe si varsaminte cuprind sumele datorate bugetului de stat (taxe vamale, accize) sau bugetelor locale (impozitul pe cladiri, impozitul pe terenuri) sau alte impozite si taxe datorate, potrivit legii. Acestea se inregistreaza in contabilitatea analitica pe feluri de impozite, taxe si varsaminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale (contul 446).

     Alte datorii si creante cu bugetul statului cuprind: drepturile de personal neridicate, prescrise, datorate bugetului statului potrivit legii, sumele datorate creditorilor, cuvenite bugetului statului dupa prescrierea lor, plusul de numerar din casierie, amenzi si penalitati, varsaminte efectuate in plus la buget si altele, precum si sumele datorate bugetului de catre institutiile finantate de la buget reprezentand venituri realizate in conditiile legii (conturile 4481 si 4482).

     3.1.6. Decontari cu Comunitatea Europeana (PHARE, ISPA, SAPARD etc.)

     Sumele primite din contributia financiara nerambursabila a Comunitatii Europene (PHARE, ISPA, SAPARD) se inregistreaza la institutiile publice implicate in derularea acestor fonduri (Fondul National si Agentiile de Implementare) ca si creante – sume de primit (conturile 4501, 4511, 4531, 4541, 4551, 456, 457, 458) si datorii – sume de plata (conturile 4502, 4512, 452, 4532, 4542, 4552).

     Aceste sume sunt recunoscute ca venituri si cheltuieli numai in contabilitatea institutiilor publice care au calitatea de beneficiari finali ai fondurilor respective.

     3.1.7. Debitori si creditori diversi, debitori si creditori ai bugetelor

     Sumele datorate institutiilor publice de catre terte persoane fizice sau juridice, altele decat personalul propriu si clientii, se inregistreaza ca si debitori diversi (contul 461).

     Sumele datorate de institutiile publice unor terte persoane fizice sau juridice, altele decat personalul propriu si furnizorii, se inregistreaza ca si creditori diversi (contul 462).

     Evidenta creantelor bugetare ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru somaj si al Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, se realizeaza pe baza declaratiilor fiscale sau deciziilor emise de organul fiscal. Evidenta analitica se tine pe tipuri de impozite si pe platitori, pe structura clasificatiei bugetare, (conturile 463, 464, 465, 466).

     Creditori ai bugetelor mai sus mentionate – sunt persoane fizice si juridice pentru sumele de restituit sau de compensat cu alte creante ale aceluiasi buget sau cu alte creante ale altor bugete, la cererea acestora sau din oficiu, se evidentiaza pe tipuri de impozite si pe platitori, pe structura clasificatiei bugetare (contul 467).

     In aceasta grupa se cuprind si conturi in care se evidentiaza imprumuturile pe termen scurt acordate din bugetul de stat, bugetul local, bugetul asigurarilor pentru somaj, potrivit legii (contul 468), precum si dobanzile aferente acestora (contul 469).

     3.1.8. Conturi de regularizare si asimilate

     Conturile de regularizare se utilizeaza cand operatiunile isi extind efectele pe mai multi ani, iar veniturile si cheltuielile trebuie sa fie atribuite exercitiului in care au fost realizate sau efectuate, dupa caz.

     Conturile de regularizare si asimilate cuprind: cheltuieli in avans, venituri in avans si decontari din operatii in curs de clarificare.

     Sumele platite in exercitiul financiar curent, dar care privesc exercitiile financiare urmatoare, se inregistreaza distinct in contabilitate, la cheltuieli in avans (chirii, asigurari, abonamente publicatii, alte cheltuieli efectuate in avans – contul 471).

     Sumele incasate in exercitiul financiar curent, dar care privesc exercitiile financiare urmatoare, se inregistreaza distinct in contabilitate, la venituri in avans (venituri din chirii, abonamente la publicatii, abonamente la institutiile de spectacole, alte venituri realizate in avans – contul 472).

     Operatiunile care nu pot fi inregistrate direct in conturile corespunzatoare, pentru care sunt necesare clarificari ulterioare, se inregistreaza, provizoriu, intr-un cont distinct. Sumele inregistrate in acest cont trebuie clarificate de catre institutie in termenul cel mai scurt (contul 473).

     3.1.9. Decontari

     Decontarile intre institutiile publice cuprind operatiunile de decontare intervenite in cursul exercitiului intre institutia superioara si institutiile subordonate sau intre institutiile subordonate aceleiasi institutii superioare, dupa caz, reprezentand valoarea activelor fixe si a materialelor transmise si primite in vederea executarii unor actiuni in cadrul institutiei, precum si sumele transmise de institutia superioara catre institutiile din subordine pentru efectuarea cheltuielilor din alocatii bugetare, din fonduri speciale, fonduri cu destinatie speciala, imprumuturi externe rambursabile si nerambursabile. Contabilitatea decontarilor intre institutiile publice, cuprinde operatiile care se inregistreaza reciproc si in aceeasi perioada de gestiune, atat in contabilitatea unitatii debitoare, cat si a celei creditoare apartinand aceluiasi ordonator principal de credite (conturile 481, 482).

     La consolidare soldurile acestor conturi se elimina.

     3.2. Momentul inregistrarii

     Potrivit principiilor contabilitatii de angajamente, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit.

     Inregistrarea in contabilitate a creantelor si datoriilor se efectueaza in momentul constatarii drepturilor si obligatiilor.

     3.3. Evaluarea

     3.3.1. Evaluarea initiala

     Creantele si datoriile institutiilor publice se inregistreaza in contabilitate la valoarea nominala.

     Operatiunile in valuta trebuie inregistrate in momentul recunoasterii initiale in moneda de raportare, aplicandu-se sumei in valuta cursul de schimb dintre moneda de raportare si moneda straina, la data efectuarii tranzactiei.

     Creantele si datoriile in valuta se inregistreaza in contabilitate atat in lei, la cursul de schimb de la data efectuarii operatiunilor comunicat de Banca Nationala a Romaniei, cat si in valuta.

     3.3.2. Evaluarea la momentul decontarii

     Diferentele de curs valutar ce apar cu ocazia decontarii creantelor si datoriilor in valuta la cursuri diferite fata de cele la care au fost inregistrate initial pe parcursul perioadei sau fata de cele la care au fost raportate in situatiile financiare anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli in perioada in care apar.

     Atunci cand creanta sau datoria in valuta este decontata in decursul aceluiasi exercitiu financiar in care a survenit, intreaga diferenta de curs valutar este recunoscuta in acel exercitiu. Atunci cand creanta sau datoria in valuta este decontata intr-un exercitiu financiar ulterior, diferenta de curs valutar recunoscuta in fiecare exercitiu financiar, ce intervine pana in exercitiul decontarii, se determina tinand seama de modificarea cursurilor de schimb survenita in cursul fiecarui asemenea exercitiu financiar.

     3.3.3. Evaluarea la data bilantului

     La data intocmirii situatiilor financiare, creantele si datoriile in valuta se evalueaza la cursul publicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru data intocmirii situatiilor financiare, respectiv pentru ultima zi a exercitiului financiar.

     Creantele si datoriile aferente fondurilor nerambursabile primite de la Comunitatea Europeana se evalueaza la cursul publicat de Banca Centrala Europeana, valabil pentru ultima zi a lunii in care se intocmesc situatiile financiare.

     La data bilantului, evaluarea creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabila de incasare sau de plata. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea contabila neta a creantelor se inregistreaza in contabilitate pe seama ajustarilor pentru depreciere.

     3.4. Ajustari pentru depreciere

     Institutiile publice pot inregistra ajustari pentru deprecierea creantelor la sfarsitul exercitiului financiar, pe seama cheltuielilor (conturile 491, 496, 497).

     In situatia in care ajustarea devine total sau partial fara obiect, intrucat motivele care au dus la reflectarea acesteia au incetat sa mai existe intr-o oarecare masura, atunci acea ajustare trebuie diminuata sau anulata printr-o reluare corespunzatoare la venituri.

     In situatia in care se constata o depreciere suplimentara fata de cea care a fost reflectata, ajustarea trebuie majorata.

     B. DATORII

     1. Datorii pe termen scurt (curente)

     O datorie trebuie clasificata ca datorie pe termen scurt, denumita si datorie curenta, atunci cand:

     a) se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii; sau

     b) este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.

     Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

     2. Datorii pe termen lung (necurente)

     2.1. Prevederi generale

     O institutie publica trebuie sa mentina clasificarea datoriilor pe termen lung purtatoare de dobanda in aceasta categorie, chiar si atunci cand acestea sunt exigibile in 12 luni de la data bilantului, daca:

     a) Termenul initial a fost pentru o perioada mai mare de 12 luni; si

     b) Exista un acord de refinantare sau de reesalonare a platilor, care este incheiat inainte de data bilantului.

     Imprumuturile si datoriile din aceasta clasa reprezinta sume ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an, conform acordului de imprumut.

     Contabilitatea imprumuturilor si datoriilor asimilate acestora se tine pe urmatoarele categorii: imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, imprumuturi interne si externe contractate de autoritatile administratiei publice locale, imprumuturi interne si externe garantate de autoritatile administratiei publice locale, imprumuturi interne si externe contractate de stat, imprumuturi interne si externe garantate de stat, alte imprumuturi si datorii asimilate, dobanzile aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate, prime privind rambursarea obligatiunilor.

     Datoria publica reprezinta datoria publica guvernamentala la care se adauga datoria publica locala.

     2.2. Datoria publica guvernamentala – Definitie

     Datoria publica guvernamentala cuprinde totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale statului, la un moment dat, provenind din imprumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, in numele Romaniei, de pe pietele financiare.

     Datoria publica guvernamentala interna este partea din datoria publica guvernamentala care reprezinta totalitatea obligatiilor financiare ale statului, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente in Romania, inclusiv sumele utilizate temporar din disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei Statului pentru finantarea temporara a deficitelor bugetare (conturile 164 si 165).

     Datoria publica guvernamentala externa este partea din datoria publica guvernamentala reprezentand totalitatea obligatiilor financiare ale statului, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente in Romania (conturile 164 si 165).

     2.2.1. Contractarea si garantarea datoriei publice guvernamentale

     Guvernul este autorizat sa contracteze in mod direct imprumuturi de la institutiile financiare internationale sau de la alti creditori, numai prin Ministerul Finantelor Publice si sa le subimprumute unor beneficiari finali in scopul prevazut de lege (contul 164).

     Subimprumutarea imprumuturilor contractate de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, in numele statului, beneficiarilor finali se face pe baza unor acorduri de imprumut subsidiar incheiate intre Ministerul Finantelor Publice si acestia sau, dupa caz, pe baza unor acorduri de imprumut subsidiar si garantie, incheiate intre Ministerul Finantelor Publice, pe de o parte, autoritatile administratiei publice locale coordonatoare ale activitatii beneficiarilor finali si, dupa caz, garante ale sumelor subimprumutate acestora si beneficiarii finali ai imprumutului, pe de alta parte.

     Guvernul este autorizat sa garanteze imprumuturi interne si externe numai prin Ministerul Finantelor Publice, contractate in scopuri prevazute de lege (contul 165). Garantiile de stat pot fi acordate numai pentru imprumuturi a caror rambursare se prevede a se face exclusiv din surse proprii, respectiv din bugetele locale, in cazul autoritatilor administratiei publice locale.

     Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de catre stat a imprumuturilor contractate de persoanele juridice de la institutiile creditoare, precum si din imprumuturile contractate direct de stat si subimprumutate beneficiarilor finali, se constituie fondul de risc.

     2.2.2. Instrumentele datoriei publice guvernamentale

     Instrumentele datoriei publice guvernamentale includ, fara a se limita la acestea: titluri de stat emise pe piata interna sau externa, imprumuturi de stat de la banci, de la alte institutii de credit, persoane juridice romane sau straine, imprumuturi de stat de la guverne si agentii guvernamentale straine, institutii financiare internationale, sau de la alte organizatii internationale, imprumuturi temporare din disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei Statului, garantii de stat.

     In prezentele norme sunt reglementate numai imprumuturi interne si externe contractate de stat, imprumuturi interne si externe garantate de stat, alte imprumuturi si datorii asimilate, dobanzile aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate.

     2.3. Datoria publica locala – Definitie

     Datoria publica locala reprezinta totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale autoritatilor administratiei publice locale, la un moment dat, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pietele financiare.

     Datoria publica locala interna este partea din datoria publica locala care reprezinta totalitatea obligatiilor financiare ale autoritatilor administratiei publice locale, provenite din imprumuturi contractate direct (contul 162) sau garantate de acestea, de la persoane fizice sau juridice rezidente in Romania (contul 163).

     Datoria publica locala externa este partea din datoria publica locala reprezentand totalitatea obligatiilor financiare ale autoritatilor administratiei publice locale, provenind din imprumuturi contractate direct (contul 162) sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice nerezidente in Romania (contul 163).

     2.3.1. Contractarea si garantarea datoriei publice locale

     Imprumuturile contractate sau garantate de autoritatile administratiei publice locale fac parte din datoria publica a Romaniei, dar nu reprezinta obligatii ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice aferenta acestor imprumuturi se va efectua exclusiv din bugetele locale si prin imprumuturi pentru refinantarea datoriei publice locale.

     Autoritatile administratiei publice locale pot contracta sau garanta imprumuturi interne si/sau externe pe termen scurt, mediu si lung, in scopurile prevazute de lege, numai cu avizul Comisiei de Autorizare a Imprumuturilor Locale.

     Autoritatilor administratiei publice locale li se interzice accesul la imprumuturi sau sa garanteze orice fel de imprumut, daca totalul datoriilor anuale reprezentand ratele scadente la imprumuturile contractate si/sau garantate, dobanzile si comisioanele aferente acestora, inclusiv ale imprumutului care urmeaza sa fie contractat si/sau garantat in anul respectiv, depaseste limita prevazuta de lege din totalul veniturilor proprii formate din: impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit, cu exceptia cazurilor aprobate prin legi speciale. Aceste conditii se aplica si pentru datoriile anuale care decurg din imprumuturile contractate si/sau garantate de stat pentru autoritatile administratiei publice locale.

     Valoarea totala a datoriei contractate de autoritatea administratiei publice locale va fi inscrisa in registrul de evidenta a datoriei publice locale al acestei autoritati si se raporteaza anual prin situatiile financiare.

     Valoarea totala a garantiilor emise de autoritatea administratiei publice locale se inscrie in registrul garantiilor locale al acestei autoritati si se raporteaza anual prin situatiile financiare.

     Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de catre unitatile administrativ-teritoriale a imprumuturilor contractate de persoanele juridice de la institutiile creditoare, precum si din imprumuturile contractate direct de unitatile administrativ-teritoriale si subimprumutate beneficiarilor finali, se constituie fondul de risc.

     2.3.2. Instrumentele datoriei publice locale

     Instrumentele datoriei publice locale sunt: titluri de valoare, imprumuturi de la societatile bancare sau de la alte institutii de credit.

     Emiterea si lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de catre autoritatile administratiei publice locale sau prin intermediul unor agentii ori al altor institutii specializate (contul 161).

     Consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot aproba contractarea de imprumuturi interne sau externe, pe termen scurt (contul 5196), mediu si lung (contul 162) sau garantarea acestora (contul 163) pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru refinantarea datoriei publice locale.

     3. Provizioane

     3.1. Definitie

     Provizionul este o datorie cu exigibilitate sau valoare incerta.

     Provizioanele nu pot depasi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligatiei curente la data bilantului.

     3.2. Categorii de provizioane

     Institutiile publice pot constitui provizioane pentru elemente cum sunt:

     – litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte;

     – cheltuielile legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor;

     – alte provizioane.

     3.3. Conditii pentru recunoasterea provizioanelor

     Un provizion va fi recunoscut numai in momentul in care:

     – o institutie are o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;

     – este probabil ca o iesire de resurse sa fie necesara pentru a onora obligatia respectiva; si

     – poate fi realizata o estimare credibila a valorii obligatiei.

     Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.

     3.4. Contabilitatea provizioanelor

     Contabilitatea provizioanelor se tine pe feluri, in functie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite (contul 151).

     Provizioanele nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor.

     Valoarea recunoscuta ca provizion trebuie sa constituie cea mai buna estimare la data bilantului a costurilor necesare stingerii obligatiei curente.

     Provizioanele trebuie revizuite la data fiecarui bilant anual si ajustate pentru a reflecta cea mai buna estimare curenta. In cazul in care pentru stingerea unei obligatii nu mai este probabila o iesire de resurse sau iesirea de resurse a avut loc, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.

     Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost initial recunoscut.

     C. CAPITALURI

     Capitalurile unei institutii publice cuprind: fondurile, rezultatul patrimonial, rezultatul reportat, rezervele din reevaluare.

     1. Fonduri

     Fondurile unei institutii publice includ: fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al statului, fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul privat al statului, fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale, fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, fondul activelor fixe necorporale, fonduri in afara bugetelor locale etc.

     Fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale – dispozitii generale –

     Statul si unitatile administrativ-teritoriale exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra bunurilor care alcatuiesc domeniul public, in limitele si in conditiile legii.

     Domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute in Constitutie, exemplificate in anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modalitatile prevazute de lege.

     Domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute in Constitutie, exemplificate in anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia precum si din alte bunuri de uz sau de interes public national, declarate ca atare prin lege (contul 101).

     Domeniul public al judetelor este alcatuit din bunurile exemplificate in anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si din alte bunuri de uz sau de interes public judetean, declarate ca atare prin hotarare a consiliului judetean, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national (contul 103).

     Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute exemplificate in anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean (contul 103).

     Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, dupa cum urmeaza:

     a) nu pot fi instrainate; ele pot fi date numai in administrare, concesionare sau inchiriere, in conditiile legii;

     b) nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale;

     c) nu pot fi dobandite de catre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna-credinta asupra bunurilor mobile.

     Bunurile din domeniul public pot fi date, dupa caz in administrarea regiilor autonome si institutiilor publice.

     Domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Bunurile din domeniul privat al statului si unitatilor administrativ-teritoriale sunt supuse regimului juridic de drept comun, daca legea nu dispune altfel.

     Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se intocmeste anual, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de autoritatile publice centrale care au in administrare asemenea bunuri dupa depunerea situatiei financiare anuale.

     Centralizarea inventarului mentionat se realizeaza de catre Ministerul Finantelor Publice si se supune anual spre aprobare Guvernului.

     Trecerea bunurilor dintr-un domeniu in altul

     Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, se face dupa caz prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori a consiliului local.

     Trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societatilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar, se poate face numai cu plata si cu acordul adunarii generale a actionarilor societatii comerciale respective. In lipsa acordului mentionat, bunurile societatii comerciale respective pot fi trecute in domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publica si dupa o justa si prealabila despagubire.

     Trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarare a Guvernului.

     Trecerea unui bun din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local.

     Dreptul de proprietate publica inceteaza, daca bunul a pierit ori a fost trecut in domeniul privat.

     Trecerea din domeniul public in domeniul privat se face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, daca prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel.

     2. Rezultatul patrimonial si rezultatul reportat

     2.1. Rezultatul patrimonial

     Rezultatul patrimonial se stabileste la sfarsitul perioadei (lunar, sau cel mult la intocmirea situatiilor financiare) prin inchiderea conturilor de venituri si finantari si a conturilor de cheltuieli (contul 121).

     La inceputul exercitiului, soldul contului de rezultat patrimonial de la sfarsitul anului se transfera asupra rezultatului reportat.

     2.2. Rezultatul reportat

     Rezultatul reportat exprima rezultatul patrimonial al exercitiilor financiare anterioare (contul 117).

     3. Rezerve din reevaluare

     Activele fixe pot fi supuse reevaluarii care se efectueaza potrivit reglementarilor legale, caz in care sunt prezentate in bilant la valoarea reevaluata si nu la costul lor istoric. Reevaluarea acestora se face, cu exceptiile prevazute de reglementarile legale, la valoarea justa. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate de evaluatori autorizati sau de comisii tehnice constituite, in conditiile legii.

     In cazul in care, ulterior recunoasterii initiale ca activ, valoarea unui activ fix este determinata pe baza reevaluarii activului respectiv, valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, in locul costului de achizitie sau costului de productie, dupa caz. In astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se aplica activului avand in vedere valoarea acestuia, determinata in urma reevaluarii.

     Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere substantial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justa la data bilantului.

     Daca rezultatul reevaluarii este o crestere a valorii contabile nete, aceasta se trateaza astfel:

     – ca o crestere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, daca nu a existat o descrestere anterioara, recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ (contul 105);

     – ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu descresterea recunoscuta anterior la acel activ.

     Daca rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile nete, aceasta se trateaza astfel:

     – ca o scadere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, cu valoarea minima dintre valoarea acelei rezerve si valoarea descresterii; eventuala diferenta ramasa neacoperita din rezervele din reevaluare existente se inregistreaza ca o cheltuiala; (contul 105).

     – ca o cheltuiala cu intreaga valoare a descresterii, daca in rezerva din reevaluare nu este inregistrata o suma aferenta acelui activ.

     4. Fonduri cu destinatie speciala

     Fondul de rulment – Se constituie din excedentul anual al bugetului local. Disponibilitatile acestui fond pot fi utilizate temporar, pentru acoperirea golurilor de casa provenite din decalaje intre veniturile si cheltuielile anului curent, precum si pentru acoperirea definitiva a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exercitiului bugetar. Fondul de rulment poate fi utilizat si pentru finantarea unor investitii din competenta autoritatilor administratiei publice locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale in interesul comunitatii (contul 131).

     Fondul de rezerva al bugetului asigurarilor sociale de stat – Se constituie anual dintr-o cota de pana la 3% din veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat (contul 132).

     Fondul de rezerva se utilizeaza pentru acoperirea prestatiilor de asigurari sociale in situatii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Fondul de rezerva se reporteaza in anul urmator si se completeaza potrivit legii.

     Eventualul deficit curent al bugetului asigurarilor sociale de stat se acopera din disponibilitatile bugetului asigurarilor sociale de stat din anii precedenti si, in continuare, din fondul de rezerva.

     Fondul de rezerva pentru sanatate – Se constituie in baza prevederilor legale in cota de 1% din sumele constituite la nivelul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Bugetul fondului se aproba ca anexa la legea bugetului de stat. Utilizarea fondului se stabileste prin legi bugetare anuale. Fondul de rezerva ramas neutilizat la finele anului se reporteaza in anul urmator cu aceeasi destinatie (contul 133).

     Sume reprezentand amortizarea activelor fixe detinute de serviciile publice de interes local – Serviciile publice de interes local care desfasoara activitati de natura economica au obligatia calcularii, inregistrarii si recuperarii uzurii fizice si morale a activelor fixe aferente acestor activitati, prin tarif sau pret potrivit legii. Aceste sume se utilizeaza pentru realizarea de investitii in domeniul respectiv si se evidentiaza distinct in programul de investitii, ca surse de finantare (contul 134).

     Fondul de risc – Se constituie distinct pentru garantii locale la imprumuturi interne si, respectiv, pentru garantii la imprumuturi externe, pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de catre autoritatile administratiei publice locale a imprumuturilor contractate de agentii economici si serviciile publice de subordonare locala. Fondul de risc se constituie din: sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii imprumuturilor garantate, dobanzile acordate de unitatile trezoreriei statului la disponibilitatile fondului, dobanzi si penalitati de intarziere pentru neplata in termen de catre beneficiarii imprumuturilor si in completare de la bugetul local (contul 135).

     Sume aferente depozitelor speciale constituite pentru constructii de locuinte – Se pastreaza intr-un cont distinct, deschis pe seama unitatilor administrativ-teritoriale, la unitatile trezoreriei statului (contul 136).

     Taxe speciale – Pentru functionarea unor servicii publice locale, create in interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, aproba taxe speciale (contul 137).

     Cuantumul taxelor speciale se stabileste anual, iar veniturile obtinute din acestea se utilizeaza integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru infiintarea serviciilor publice locale, precum si pentru finantarea cheltuielilor de intretinere si functionare ale acestor servicii.

     Taxele speciale se incaseaza intr-un cont distinct, deschis in afara bugetului local, fiind utilizate in scopurile pentru care au fost infiintate.

     Fondul de dezvoltare a spitalului – Spitalele sunt autorizate sa constituie Fondul de dezvoltare care sa fie utilizat pentru procurarea de echipamente si aparatura medicala si de laborator, necesara desfasurarii activitatii spitalului.

     Acest fond se constituie din: cota-parte din amortizarea calculata lunar si cuprinsa in bugetul de venituri si cheltuieli, sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile, precum si din cele casate cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, sponsorizari cu destinatia „dezvoltare”, o cota de 20% din excedentul bugetului de venituri si cheltuieli inregistrat la finele exercitiului bugetar.